Termenul “aroma” deseori este folosit împreuna sau in locul termenilor “fragranta” sau “parfum”, dar acestea pot avea sensuri diferite. O aroma foarte fi atât naturala cat si artificiala, pe când “fragranta” sau “parfum” sunt produse create doar de către om.
Evident, aromele naturale exista tot de atâta timp de când toata lumea, împreuna cu contradicțiile dintre știința si religie, putem paria cu siguranța ca chiar si dinozaurii au putut savura mirosul marii sau al ploii pe pământul umed. Suntem înconjurați de o mulțime de arome naturale cu care ne putem delecta chiar fără a le observa, iar oamenii de știința, intre timp, combinându-le cu arome sintetizate, au creat “fragrantele” si “parfumurile” pentru a ne da posibilitatea sa simțim aceste mirosuri in moduri unice si de lunga durata.
Istoria aromei | “Parfumul” si “Fragranta” in jurul lumii
Parfumurile sunt populare de mii de ani – egiptenii antici își prețuiau parfumierii si erau cunoscui drept liderii vânzărilor internațional de parfumuri. Aromele ca Susinum si Cyprium erau cele mai populare, multe din ele conținând smirna si scorțișoara ca ingredient de baza. Parfumurile erau de obicei păstrate in sticle din alabastru, adesea cu detaliile ornate fiind clasate ca substanțe prețioase; chiar si când Iulius Cezar a învins in bătălia de pe Nil in anul 47 înainte de Hristos , la întoarcerea sa triumfala in roma el arunca sticluțe cu parfum in mulțime. Este de asemenea cunoscut ca egiptenii antici credeau in faptul ca parfumul era transpirația zeilor!
Grecii antici erau si ei extrem de pasionați de parfumuri, numind multe din ele cu nume de zei. Atât femeile cat si bărbații foloseau parfumuri si credeau ca anumite parfumuri își aveau efectele sale asupra sănătății si vitalității. Parfumurile erau folosite in timpul ceremoniilor importante si a unor ritualuri complicate.
Exista niște surse despre o femeie pe nume Tapputi datate cu al 2-lea mileniu înainte de Hristos, care era cunoscuta drept primul chimist din lume. Locata in Babylon, Mesopotamia, ea crea parfumuri folosind flori, uleiuri si calamus, împreuna cu apa sau alți dizolvanți, după care erau distilate.
Înaintând catre domnia regelui Louis al XIV-lea (1647-1715), parfumurile erau deja stabilizate, atat in Franța cat si in întreaga lume. Curtea sa era cunoscuta ca “la cour parfumee”, unde regale cerea in fiecare zi o noua fragranta. Luand in considerare ca dupa raporturi el a facut baie de doar 3 ori dea lungul intregii sale vieti, este surprinzător ca el era atat de insistent sa miroase bine! Camasile sale erau parfumate cu “aqua angeli” si el se asigura ca si vizitatorii sai sa fie parfumati inainte de a intra in palatul sau.
